Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre Europa (VII)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurile cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutiv în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 12 iulie 2011, vă prezentăm cel de-al 7-lea eseu, scris de Vîzdoagă Mariana – eleva clasei a XII-a Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, căruia i-a revenit PREMIUL I.

 _______________________________________________________________________________________________â

 “Cetăţeanul UE în contextul RepubliciiMoldova:

Perspective, Realizări, Consecinţe”

 

“Uniunea se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, a elgalităţii, a statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate prin pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi nediscriminare”

 Articolul I-2: “Valorile Uniunii”

 

     Experienţa amară a celui de-al doilea război mondial i-a învăţat pe europeni cît de fundamentală este acceptarea valorilor comune. Anume Valorile sunt acele principii care stau la baza acţiunilor persoanelor, orientîndu-le activităţile, părerile şi felul de a aborda anumite situaţii. Valoarea este un criteriu pentru o decizie personală, iar promotorii acestor valori, cei care poartă Sabia lui Damocles cu orice risc de a-şi apăra Supremaţia Existenţei Spirituale, aceia îşi găsesc viitorul în Marea Familie a Valorilor Unite. Cetăţeanul UE promovează generalmente trei concepte de bază: Libertate, Solidaritate şi Respect Reciproc, în contextul Republicii Moldova acestea fiind cu adevarat utile şi indispensabile în crearea unui set complet de valori şi perpetuarea acestora în perindarea cruntă a anilor duri ce ţin de realitatea pragmatismului ascuns sub falsitatea meschinităţii.  Doar prin îmbrăţişarea valorilor comune vom putea preveni tranformarea Republicii într-o maşinărie fără suflet…căci..cetăţeanul UE în contextul Republicii este un promotor al democraţiei şi libertăţii. 

    Ţara noastră are de învăţat de la aceşti cetăţeni UE, are nevoie de ei, pentru a-şi rectifica comportamentul , atitudinea şi felul de a reacţiona.  În acest context, intenţionez să desfăşor pe larg ideile ce relevă cultura europeana insuflată pe deplin într-un cetăţean UE, precum şi diversitatea culturală europeană ca pluralism cultural şi promotor al individualităţii – valori necesare Republicii, cultivarea cărora ar contribui substanţial la schimbare şi, eventual, la cresterea rolului cetăţeanului UE în contextul Republicii Moldova.  

    Cetăţeanul UE vine în Republica Moldova nu cu “mîinile în buzunar”, acesta are cultivate în personalitatea lui întreg setul de valori europene de care ţara noastră are nevoie, dar urmează să analizăm deja felul de interpretare a cetăţenilor de aici, în raport cu cetăţeanul UE, diferenţele de mentalitate şi abordare, precum şi nivelul de capacitate în acceptarea şi tolerarea celor ce “nu sunt exact ca noi”. Totodată, este de menţionat şi deschiderea politicii externe a Republicii Moldova, atitudinea acesteia faţă de cetăţenii UE, precum şi perspectivele însoţite de valorile sociale şi politice în cadrul UE în vizorul implimentării acestora şi în ţara noastră. Abordarea acestui subiect poartă o importanţă colosală ce relevă implicarea cetăţenilor în Integrare şi activismul civic al acestora.

    Pornind de la ideea esenţială că Pacea, Parteneriatul şi Cooperarea sunt posibile numai între cei care ştiu cine sînt, putem să deducem importanţa cunoaşterii trecutului istoric în Integrarea Europeană. Conştiinţa indentităţii proprii, identitatea naţională, este condiţia de bază a oricărei relaţii bune cu cineva. Daca nu ştiu cine sînt, cine tind să devin, ce vreau, de unde plec şi unde vreau să ajung, relaţia mea cu lumea şi cu cei ce mă înconjoară va fi întotdeauna tensionată, plină de suspiciuni, însoţită de un complex de inferioritate, mascat de o lăudăroşenie strigată în gura mare. Cine nu îşi face ordine în propria fiinţă sau în casa lui, încearcă să impună celorlalţi un fel de surogat al imaginii sale proprii despre ordine. Neîncrederea în sine şi nesiguranţa privind identitatea proprie trezesc în mod firesc neîncrederea faţă de întreaga lume, suspectarea de intenţii rele din partea tuturor…ceea ce de fapt face Republica Moldova. Cetăţenii de aici, spre deosebire de cetăţenii UE, nu au înţeles ca atracţia emoţională a apartenenţei naţionale este mult prea puternică pentru a ceda în faţa “europenizării”. Nivelul de participare şi asumare a cetăţeniei europene  este încă destul de scăzut. Căci pe măsură ce Uniunea avansează, se pare că şi-a pierdut cetăţenii pe drum. Mulţi întorc spatele acestor valori unite. Nu pot zări ceea ce este comun pentru Europa, aşa cum nu poate percepe nici Republica Moldova, caci cetăţenii de aici, majoritar, nu se pot simţi parte a marelui întreg. Chiar şi în noile state membre, entuziasmul pentru Familia Europeană a început să se răcească, practic am atins o Europa unită, fara a-i uni pe europeni, tocmai din acest considerent, privind asupra situaţiilor cu perspectivele viitorului, percepem importanţa integrării şi colaborării cetăţenilor UE cu Republica Moldova.

   Cultura a oferit Europei, pe parcursul istoriei, un cadru spiritual unitar, un patrimoniu comun, diversitatea culturală europeană presupunînd depăşirea antagonismelor interculturale, accesul la toate formele de cultură, acceptarea diversităţii – temelie a acestui concept şi factor de îmbogăţire individuală şi colectivă, precum şi recunoaşterea forţei creatoare şi a energiei eliberate prin interacţiunea diferenţelor fără a le transforma în diferende.  Problema fundamentală care se pune, şi care necesită o soluţionare şi în Moldova, cetăţeanul UE în acest context fiind un factor de soluţionare, este trecerea de la principii la practică. Unificarea europeană pentru Moldova ar accentua coordonatele spirituale ale acestui spaţiu polimorf. Dacă diferenţele sau contrastele de ordin economic, juridic, administrativ etc. trebuie diminuate sau anihilate, optîndu-se pentru modele şi strategii comune, nu acelaşi lucru trebuie să se întîmple şi la nivel cultural, spiritual, religios.  Unificarea despre care se vorbeşte nu înseamnă unicitate, aplatizare a deosebirilor şi nu se cere materializată în aceeaşi proporţie şi în acelaşi ritm pentru toate deosebirilor şi nu se cere materializată în aceeaşi proporţie şi în acelaşi ritm pentru toate componentele ansamblului societal. Unificarea din punct de vedere strategic, militar, economic şi juridic, se justifică, pentru că va garanta o funcţionalitate şi o raţionalitate aparte spaţiului comunitar. Unificarea culturală sub spectrul unicităţii (religioase, lingvistice, culturale etc) conduce la o disoluţie identitară, la o atrofiere spirituală şi nu generează decît experienţe nefericite. Uniunea Europeană ţine cont de aceste diferenţe majore, iar în contextul Republicii, mai mult ca sigur Moldova îşi va păstra setul de  valori, poate mult mai complete decît îl are acum.

   Impunerea  valorilor UE  privind cetăţeanul Republicii Moldova, ar trebui interpretate ca un atare  Modus Vivendi. Un aspect important privind accelerea respectării  acestor valori umane este că nici o societate nu se poate comporta bine în lipsa unui cod moral puternic, accentuat  şi  împărtăşit.  Într-o societate pluralistă,  nevoia de recunoaştere este resimţită acut şi dramatic în lumea globalizării şi a multiculturalismului contemportan. În calitatea noastră de oameni obişnuiţi, asistăm la globalizare ca fiinţe comprehensive realităţii dure că nu mai putem trăi în afara globalizării, aceasta avînd un sens profund ontologic. Din cauză că globalizarea înseamnă nu atît generalizarea unor condiţii de existenţă la scara multiculurală,  dar şi faptul că în lumea tehnologiilor informaţionale de astăzi tot mai multe lucruri se întîmplă fără a se ţine seama de distanţele geografice şi graniţele teritoriale. Într-o ipostază a fiinţării comprehensive, deschise onto-teologic, devenim mai receptivi la cultura recunoaşterii şi, implicit, de a gestiona mai bine problemele impunerii acestor valori în contextul multiculturalismului. După cum am menţionat, este nevoie de un atare Modus Vivendi, care introduce şi practica recunoaşterii celorlalţi. Binele omenesc fiind prea diversificat, nici un fel de viaţă nu poate fi cea mai bună pentru toată lumea. Trebuie să recunoaştem diferenţele în coordonatele încrederii în raţiunea umană universală, drepturilor naturale şi principiului utilităţii.

   Din perspectiva mea, concluzionînd mesajul acestui comunicat, cred că, pentru ca cetateanul RM sa fie văzut ca cetătean UE, este nevoie de cîteva atitudini la nivelul tuturor comunităţilor din cadrul UE, şi anume: o resemnare remanerată a diferenţei de dragul păcii;  o atitudine puţin pasivă manifestată printr-o indiferenţă benigmă faţă de diversitate; o recunoaştere că şi ceilalţi au drepturi;  o deshidere spre ceilalti, poate din curiozitate sau chiar respect; şi un entuziasm care priveşte diversitatea ca valoare. Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova, este o acţiune ce ţine de prezent şi viitor. Influenţa acestora  avînd consecinţe positive descrise in rindurile anterioare. Noi, cei de aici, avem multe de progresat in domeniul Toleranţei, Democraţiei, Non-Discriminării, tocmai din acest considerent influenta cetăţenilor UE ar avea un impact pozitiv şi apreciabil, ajutîndu-ne totodată sa ne conservăm setul de valori şi să-l promovăm in Cadrul Familiei de Valori Europene.

Eseuri europene:Tinerii din Moldova despre Europa (VI)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 7 iunie 2011, vă prezentăm eseul premiant  – Locul II, scris de Coşcodan Mariana.

___________________________________________________________________________________

                                                     

 Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova:

 Perspective, Realizări, Influenţe

 

Visul elitei politice europene de a edifica o Europa unită a reuşit timp de cîteva decenii să obţină contururi clare şi să se materializeze prin acţiuni concrete. V. Hugo, marele gînditor şi filozof francez, inspirat de ideea creării Statelor Unite ale Europei, spera că va veni ziua cînd statele continentului european se vor uni într-o societate supremă fără însă aşi pierde propria indentitate. Ideea, considerată la iniţial de neconceput, a atras tot mai mult atenţia marilor actori ai politicii europene ce reprezentau principala forţă de decizie şi care erau în căutarea unei soluţii de restabilire a Europei devastată de cele două războaie moniale. Aristide Briant, W. Churchill, Jean Monnet, Robert Schuman sunt personalităţi notorii, care s-au declarat printre susţinătorii fondării unei Europe Unite,  cu scopul prevenirii unor noi conflagraţii şi conflicte, promovarea păcii şi colaborării dintre state. Deşi baza comunităţii europene a fost pusă în 1951, o dată cu semnarea Tratatului de la Paris prin care a fost contituită prima organizaţie europeană ,,Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Oţelului”, din acest moment dezideratul constituirii Uniunii Europene a devenit incontestabil iar efortul celor 6 state fondatoare Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg s-a concentrat prin depunerea eforturilor comune cu scopul de a soluţiona problemele comune.

Uniunea Europeană, generată de o simplă ideie sau concept a evoluat spectaculos, devenind realitate şi o veritabilă reuşită a elitelor conducătoare, o forţă politică care nu poate fi neglijată şi care are un cuvînt greu de spus pe arena internaţională. De la începuturile sale, se dorea o materializare a aspiraţiei exprimate în Declaraţia Schuman ,, Noi nu unim state, ci oameni”, realizarea acestei aspiraţii presupune mai mult decît o uniune de state, ea implica crearea unor valori, culturi şi identităţii comune sau măcar specifice pentru întreaga populaţie a UE. Clasele conducătoare au înţeles necesitatea legitimităţii, încrederii şi susţinerii pe care ar trebui să o obţină nu atît din partea guvernelor naţionale dar şi a populaţiei statelor membre, din acest considerent a fost lansată iniţiativa de instituire a cetăţeniei Uniunei Europene, astfel oficial oricare persoană care are naţionalitatea unui stat membru a UE este respectiv considerat cetăţean al UE sau cetăţean european conform prevederilor art 17 din tratatul de la Maastricht, semnat în 1992.  Cetăţenia Uniunii Europene îşi are rostul  de a da un sens mai profund şi mai real apartenenţei la Uniunea Europeana şi totdotată de a spori solidaritatea între cetăţenii a 27 de state. Deci se încearcă constituirea unui tip de cetăţenie care să aparţină mai multor popoare diferite prin esenţă, dar care se vor regăsi avînd aceeaşi cetăţenie.

În pofida faptului, că Republica Moldova nu a izbutit să se înscrie oficial în standardele Uniunii Europeane, ea face paşi mici, uneori nesigur spre integrarea europenă, proces  cu multe obstacole şi piedici. În acest proces o mare contribuţie trebui să fie exercitată atît de elita politică cît şi de societatea civilă, astfel încît noi populaţia autohtonă trebuie să ne dorim cu adevărat o integrare europeană şi să contribuim cu acţiuni decisive.O analiză  obiectivă asupra realităţii politice şi peferinţelor societăţii civile privind acţiunile politicii externe ne demonstrează că mai mult de jumătate din populaţia ţării nu dispune de o viziune clară despre politica externă a Republicii Moldova fiecare a doua persoană întrebată ce semnifică integrarea europeană şi în ce constă acest proces rămîn complexaţi şi blocaţi de parcă ar avea de rezolvat o problemă din matematica superioară sau pur şi simplu ignoră întrebarea. Aceste situaţii ne demonstrează dureroasa constatare că majoritatea populaţiei este insuficient informată în legătură cu acet subiect şi este uşor influienţată să adopte o poziţie convenabilă unor grupuri de interese. Procentajul societăţii  care dispune de suficiente date şi informaţii referitoare la integrarea europeana include elita politică, mediul academic şi studenţesc, funcţionarii din administraţia publică şi angajaţii din cadrul mass-media, deoarece anume aceste segmente ale populaţiei au resimţit unele aspecte pozitive ale unei eventuale integrări europene a Republicii Moldova în rezultat  dacă ar fi să aleagă cursul de dezvoltare al ţării, 47% din populaţie ar opta pentru integrarea Republica Moldova în Uniunea Europeană, alte 46% – pentru ca RM să rămână membră CSI, o instituţie amorfă şi ineficientă, care în realitate a devenit un instrument de manipulare a Rusiei.[1]

 Tinerii îşi doresc cel mai mult să se vădă incluşi în rîndurile cetăţenilor UE, ei au devenit mesagerii culturii şi imaginii ţării noastre în Europa şi respectiv vocea Europei în ţara noastră, deoarece ei încearcă să formeze o nouă mentalitate, să implimenteze idei şi practici de valoare deja verificate şi perfecţionate de alte naţiuni. Tinerii studioşi sunt ademeniţi de ofertele europenilor de a studia în instituţiile lor de prestigiu, iar cei ce revin devin deja sunt formaţi ca excelenţi specialişti care conştietentizează necesitatea de a ne apropia şi de a ne integra în UE, regretabil este că doar unul din trei tineri plecaţi la studii dresc să revină inapoi în RM. Tinerii, studenţii, elita academică ademeniţi de posibilităţile oferite de mediul ştiinţific european decid  deseori să-şi continuie activitatea în unele din statele UE, astfel Republica Moldova se confruntă tot mai evident cu aşa-numitul fenomen  ,,exod al creierilor” cu grave repercursiuni negative pentru ţara noastră. Un procentaj masiv al populaţiei apte de muncă după ce a gustat din „paradisul economic european”, cultura, mentalitatea, comportamentul europenilor s-au convins de atuurile oferite de cetăţenia europeană aceasta a ajuns să eclipseze cetăţenia naţională. Tot mai mulţi cetăţeni ai RM tind şi depun eforturi colosale pentru a dobîndi cea de-a doua cetăţenie de preferinţă în unul din statele membre ale UE acest fenomen este denumit  „lărgirea UE pe furiş spre Est”. În statele europene numeroase instituţiilor media ce induc opiniei publice europene ideea unei posibile „invazii” a populaţiei din Europa de Est. Potrivit unor estimări, moldovenii ar putea ridica anual peste 100.000 de cetăţenii, devenind unul din cel mai numeros grup de cetăţeni noi a unui stat membru cum este România. În acest context este elocventă legitatea ,,a o cunoaşte înseamnă să o iubeşti”, deci persoanele care au păşit în spaţiul european tind să-ţi declare apartenenţa la acesta fiind dornici de a se numi cetăţeni europeni, desigur în primul rînd pentru a se bucura de avantajele oferite şi unele drepturi consfinţite de aceasta printre cele de bază pot fi enunţate cele 4 libertăţi în principal libera circulaţie a persoanelor pe întreg teritoriul UE, în al doilea rînd se face resimţită tendinţa de a participa la elaborarea unei culturi comune care depaseste frontierele statelor, acceptarea şi legitimarea unor noi valori civice ca nediscriminarea, pluralismul cultural, multiplicitatea preferintelor şi posibilitatea de abţine un grad mai înalt de libertate.Totuşi eventualele şi periodicele valuri de igranţi din Moldova par să reprezinte un subiect de dispute pe agenda oficialilor europeni preocupaţi de rata şomajului aflată într-o continuă creştere.

În prezent structurile europene acordă o atenţie însemnată proceselor educaţionale, educatia pentru cetăţenie fiind considerată, pe plan european, ca prioritate a reformelor educaţionale. De asemenea, reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaţionale în toate ţările europene. Astfel, se poate spune că educaţia pentru cetăţenie are obiective majore, dirijînd sistemul de învăţămînt către un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiţia echitabilă, bunăstarea, solidaritatea, iar scopul primordial al sistemului de învăţămînt al RM este să fie ajustat de autoriţăţi în corespundere cu standardele europene.

Tot mai vehement este promovată ideea de a constitui o ,, Europă a cetăţenilor’’ în cadrul căreia toate acţiunile trebuie să fie dirijate în beneficiul cetăţenilor europenilor, însă respectiv şi acestora le revin unele obligaţii de a accepta şi de a promova unele valori comune, de a susţine unitatea europeană şi activitatea instituţiilor comunitare, cetăţenii celorlalte state aspirante la integrarea europeană  pot fi solidari unor clauze comune fără a fi oficial declaraţi cetăţeni ai UE, aceste acţiuni ar servi drept o forţă catalizatoare ce ar contribui la o mai rapidă integrare şi acomodare alături de statele deja membre. Viitorul Republicii Moldova rămîne la discreţia elitei politice aflate la guvernare şi va evolua în sensul conferit de noua generaţie care are acces la interacţiuni mai ample cu alte culturi, o altă mentalitate şi noi posibilităţi şi mari perspective de afirmare. Dacă se tinde spre o mai grabnică integrare europeană a ţării este deja necesar demararea procesului de acomodare, acceptare şi înţelegere a principiilor, valorilor devenite comune pentru cele 27 de state  ale UE. Se pare că populaţia ţării noastre este procupată cel mai mult de aspectul economic al integrării urmat de cel cultural, dar atîta timp cît Uniunea Europeană promovează mottoul ,,Unitate în diversitate”, acest aspect nu pare să derajenze iar latura politică este lăsată pe seama şi conştiinţa guvernanţilor.

 Aspectul informaţional, la ora actuală, rămîne punctul vulnerabil în contextul RM el a fost lăsat pe seama surselor de infomare mess-media, care nu s-au arătat preocupate de tratarea acestui subiect, întrucît auditoriul nu şi-a manifestat interesul de a adorda acest subiect, deoarece în societate este vehiculată ideea că RM în curînd nu se va număra printe membrii UE şi deci oamenii se întreabă oare merită de mai depus unele eforturi.Ce avem în rezulatat, o societate dezinformată, dezinteresată, dezorietată, dezamăgită şi fără o cultură politică elevată. În aceste circomstanţe este necesară conturarea unor linii fundamentale  de cunoaştere, acceptare şi acomodare la standardele, normele şi principiile de viaţă ale europenilor. Nu străinii ar trebui să facă ordinea la noi în ţară, ci noi înşine ca nişte adevăraţi  gospodari trebuie să învăţăm să gestionăm treburile interne ale statului şi fiecare în parte să contribuim la prosperarea ţării, deoarece Europa ne dă, iar noi treduie să distribuim resursele eficient.

În cosecinţă, Uniunea Europeană este pregătită să recunoască drepturile individuale ale cetăţenilor săi, dar în schimb pretinde unele obligaţii civice, loialitate şi participare. Reprezentanţii Uniunii Europene încearcă din ce în ce mai mult să reproducă la nivel supranaţional caracteristicile statului naţiune, iar RM nu-i rămîne decît să se integreze cît mai rapid în structurile europene atît de vitale pentru existenţa RM ca stat pe arena internaţională. RM are în faţă numeroase perspective, însă falorificarea acestora s-a dovedit a fi dificilă şi de durată. Da, putem implimenta experienţa şi practica altor state, dar fiecare popor şi ţară are specificul propriu care poate constitui un avantaj şi deci în procesul de integrare europeană trebuie antrenaţi cei mai de seamă specialişti şi intelectuali specializaţi în domeniu, iar activitatea acestora trebuie legitimată prin susţinerea acordată de societatea civilă, astfel data de 9 mai-,, Ziua Europei” să reprezinte o sărbătoare şi pentru Republica Moldova şi cetăţenii ei, deveniţi părtaşii  unor transformării extraordinare în istoria Europei şi parte component a unei istorii comune şi unor idealuri devenite realitate.

 

 

 

---

[1] Sondaj realizat de către Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing “CBS-AXA”, 2010.

Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre Europa (V)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 28 iunie 2011, vă prezentăm eseul scris de Vendinceanschi Ghenadie, cîştigătorul premiului III al concursului.

 ____________________________________________________________________________________________

 “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova:

perspective, influenţe, realizări”

 

            Un celebru citat, aparţinînd ilustrului conducător francez Napoleon Bonaparte, zice că : “Politica statului este dictată de geografia acestuia”. Întaadevar, pe parcursul ultimilor ani, problematica aderării la Uniunea Europeana tindea să devină un subiect larg discutat in Republica Moldova. Din păcate, multe dezbateri cu privire la acest subiect reflectă doar nişte interese de conjunctură politică şi nu sunt lipsite de ideologii inutile, puţin probabil de realizat, deci sunt destul de puţine abordări realiste a integrării Republicii Molvova în Uniunea Europeană. Aceasta, deocamdată,  ipotetică aderare se axează pe analiza legăturii dintre factorii spaţiogeografici, etnopsihologici, precum şi dintre factorii economici externi şi posibilitatea promovării economiei naţionale pe plan intenaţional.

            Problemele mari ale economiei interne ale Republicii Moldova, la care se adaugă dimensiunile geografice, economice şi cele politice relativ mici, pot conduce, din păcate, pe termen lung şi foarte rapid la degradarea resurselor intelectuale şi umane, reprezentate de tînara generaţie a ţării.

            Pornind de la aceste constatări, problema aderării Republicii Moldova la Uniunea europeana trebuie să vizeze, în principiu trei idei centrale şi anume:

1) Care sunt interesele economice ale RepubliciiMoldovaşi cum pot fi promovate acestea?;

2) Care sunt posibilităţile reale de participare la cursul economiei mondiale?

3) Care sunt avantajele de care dispune RepublicaMoldovapentru realizarea acestor obiective?

            În urma vastelor discuţii şi analize privind realizarea  unor planuri, în prezent, ipotetice de consolidare a economiei naţionale, s-a ajuns la concluzia că Republica Moldova trebuie să se apropie treptat de standardele europene din domeniul concurenţei, deoarece produsele industriale încă nu au absolut nici o posibilitate de a rezista concurenţei europene, datorită evoluţiei calitative. Spre deosebire de problemele industriale cu care se confruntă, RepublicaMoldovaîntruneşte condţtii climaterice şi pedologice extraordinar de favorabile dezvoltării sectorului agrar.

            Deocamdată ea nu este în stare să valorifice avantajele sale deoarece nu dispune de tehnologii agricole performante, de deprinderi administrative şi logistice necesare pentru promovarea produselor agricole şi agroalimentare pe pieţele externe. În acelaşi timp, alături de avntajele relative incontestabile ale producatorilor agricoli moldoveni, aceştia au anumite puncte slabe comparative cu cei din ţările UE, care derivă atît din situaţia macroeconomica, cît şi din starea precară în care se află majoritatea gospodăriilor agricole. Aceste neajunsuri pot fi înlăturate doar prin restructurarea completă a întregului complex agroindustrial.

            Prin realizarea acestor obiective, Republica Moldova va putea să se apropie mult mai mult de standardele economiei europene, ceea ce va duce, cu siguranţă, la promovarea produselor industriale şi agricole pe piaţa mondială, precum şi la recunoaşterea calitaţii incontestabile ale acestora.

            Cu toate pledoariile susţinute de politicienii actuali cu privire la modernizarea economiei moldoveneşti pentru a facilita aderarea la UE, cea mai favorabilă perioadă pentru acest demers a fost la începutul anilor ’90, cand prabuşirea regimului sovietic a creat posibilitaţi şi opţiuni strategice inedite. Interferenţele numeroaselor interese economice, politice, dictate de repere geografice, de comunitatea de neam, istorie, limbă şi tradiţii ar fi fost baza indestructibilă a nevoii integrării Moldovei în Uniune, însă astăzi condiţiile prielnice, discuţiile politice şi entuziasmul populaţiei cu privire la unire a dispărut, populaţia basarabeană împărţindu-se în două tabere: tabăra majoritară ce susţine uniunea cu România (o cale ce ar favoriza integrarea europeană) şi cealaltă tabară ce susţine menţinerea legătruilor cu estul (Federaţia Rusă).

            Un lucru îmbucurător este faptul că Guvernul României a aprobat urgentarea procesului de redobandire a cetaţeniei române de către cei ce au pierdut-o din cauze neimputabile lor, fapt ce va permite o mai bună relaţionare şi colaborare între cele două state şi, totodată, o creştere mai rapidă a economiei , modernizarea tehnologică şi valorificarea resurselor intelectual-umane de care dispune Republica Moldova.

            Rezumînd cele relatate mai sus putem spune cu siguranta că , dintr-o perspectivă realistă, însă în acest moment pur ipotetică, integrarea în Uniunea Europeana a Republicii Moldova va avea două consecinţe majore: reducerea suveranitaţii politice si apariţia noilor posibilităţi pentru promovarea intereselor economiei interne. Aceste consecinţe vor schimba radical dezvoltarea socială, politică şi intelectuală a populaţiei acestei ţări minunate (“o gură de Rai” ar zice barzii).:-)  Însă, din păcate, demersurile în vederea realizării acestor ţeluri sunt încă dictate de problemele geopolitice cu care se confruntă R.Moldova. De aceea, Chişinăul şi politicienii basarabeni trebuie să aibă curajul să recunoască faptul că drumul către Uniunea Europeană trece prin România. În acset sens, Ministerul Integrării Europene a României a avut un rol decisiv în procesul de transmitere a informaţiilor privind integrarea europeană către partea basarabeană. Se poate spune cu fericire că demersurile în acest sens au fost cununate de success datorită faptului că mulţi politicieni şi lideri de opinie publică din Moldova au imbrăţişat cu drag idea aderăriila Uniunea Europeană.

            Datorită, mai degrabă colaborării şi schimbului de informaţii prin programul schimbului  de experienţă dintre studenţii români şi cei basarabeni (datorită unui accord semnat între cele două state) putem spune cu mîndrie că viitorul Republicii Moldova se află în mîini bune, că genaratia tînără a ţării ,mizează pe integrarea Europeană şi este ataşată de valorile europene, este conştientă că singura modalitate de valorizare a resurselor socio-intelectuale, economice şi politice constă în implementarea responsabilă a angajamentelor cu privire la integrarea în UE.

            În prezent, însă, Moldova se leagănă între doi vectori – vectorul estic şi cel vestic, ori, va veni momentul cînd politicienii moldoveni vor fi obligaţi să aleagă în ce tabară să rămînă, punînd în prim plan avantajele socio-economice şi cele politice pe plan secundar.

            Este greu de anticipat finalitatea tuturor dezbaterilor şi fluctuaţiilor opiniilor politice în ceea ce priveşte integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, de aceea ramîne doar să sperăm că în momentul de cumpănă politicienii basarabeni, în frunte cu întreaga populaţie, să facă o alegere bună, ce să reflecte nevoile reale de dezvoltare pe toate planurile vieţii sociale, politice şi economice!

 

Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre EUropa (III)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 14 iunie 2011, vă prezentăm cel de-al treilea eseu premiant cu Menţiune de Gradul II,  scris de Zeama Cristina – eleva clasei a XII-a a Liceului Teoretic „C. Stere”oraşul Soroca.

_____________________________________________________________________________________

„Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova:

Perspective, Realizări, Influenţe”

         „O Europă fără istorie ar fi orfană şi nenorocită”, spunea J. Le Golf. De altfel, înainte de a fi o realitate economică, juridică şi politică, construcţia europeană se distinge printr-o vastă moştenire istorică şi culturală a popoarelor care o compun.

            Ideea construcţiei unei Europe unite s-a născut în Evul mediu şi anume în lucrarea lui Dante Aligheri (1265-1321) „De monarchia”, unde scria că un monarh universal ar putea crea o humana civilitas, care ar unifica toate popoarele, de toate credinţele. El ar reprezenta, de asemenea, o curte de apel ideală, de unde nu ar avea de cîştigat nimic, fiind „cel mai pur subiect al dreptăţii printre muritori”.

            Dar pasul decisiv pentru Europa l-au făcut, cît nu ar părea de straniu, SUA, prin propunerea Planului Marshall ţărilor din Europa, care treceau prin urmările devastatoare ale celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la gestionarea în comun a ajutoarelor oferite. Semnarea în 1957 a tratatului de constituire a Comunităţii Economice Europene a contribuit la dezvoltarea unităţii europene şi la promovarea sentimentului apartenenţei la o civilizaţie comună.

            O dată cu destrămarea URSS, fostele ţări socialiste s-au pronunţat pentru aderarea la Uniunea Europeană. Perioada anilor 2004-2007 sau  „Marşul spre Răsărit al Europei”, cum mai este numită, a însemnat aderarea la UE a 12 state postcomuniste din centrul şi sud-estul Europei, iar hotarul Uniunii a fost trasat pe Prut, în nemijlocita apropiere de Republica Moldova. Însă statul mai are de înfruntat un şir de probleme, pînă a deveni, din punct de vedere politic, parte integrantă a Europei.

            În situaţia nou creată, importanţa strategică a Transnistriei a devenit covîrşitoare, ea rămînînd singurul cap de pod al Rusiei spre Europa de Sud-Est. Astfel problemele separatismului transnistrean a destabilizat substanţial economia naţională a Republicii Moldova, devenind o piedică atît în dezvoltarea statului, cît şi în aderarea acestuia la Uniunea Europeană. Însă implicarea autorităţilor europene în soluţionarea conflictului interetnic, prin mecanismul de tratative în formatul „5+2”, ne apropie de identificarea unei soluţii, dar este esenţial şi faptul că Uniunea Europeană este informată despre situaţia din ţară, despre probleme stringente şi este gata să ofere un sprijin cetăţenilor Republicii Moldova.

            În pofida numeroaselor probleme legate de instabilitatea politică, economică şi socială a Republicii Moldova, datorită eforturilor depuse, înainte de toate, de cetăţeni, aceasta poate fi considerată ca făcînd parte din civilizaţia europeană. Trebuie de menţionat aderarea R. Moldova, la 28 iulie 1990, la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar mai tîrziu şi la Pactele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului, ceea ce a avut o contribuţie majoră la democratizarea societăţii. Acordul de Parteneriat şi Cooperare reprezintă baza juridică a relaţiilor dintre Republica Moldova si Uniunea Europeană. Semnat încă la 28 noiembrie 1994, a intrat în vigoare abia la 1 iulie 1998, avînd ca obiective consolidarea democraţiei şi a statului de drept, dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă. Împreună cu Planul de Acţiuni UE – R. Moldova, semnat în 2005, documentele reglementează aspectele generale ale relaţiilor dintre cele două părţi şi conţin prevederi referitoare la asistenţa în domeniul dezvoltării economice. Începînd cu 2006 Moldova beneficiază de un nou sistem generalizat de preferinţe, acordat ţărilor în curs de dezvoltare şi celor în proces de tranziţie. Iar în ianuarie 2008, în baza Planului de Acţiuni din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, UE şi-a realizat angajamentul de acordare a Preferinţelor Comerciale Autonome statului nostru, ceea ce a contribuit la extinderea pieţei de desfacere.

            Urmărind realizările în domeniul integrării europene, realizăm că cetăţeanul Republicii Moldova are dreptul de a se considera parte integrantă a Uniunii Europene, iar hotarul este doar un factor de timp. Guvernarea susţine că am înregistrat succese evidente în plan economic şi că asistăm la o creştere esenţială. Oficialii europeni sunt mai rezervaţi în a face previziuni pentru viitor şi tot mai des ne atrag atenţia la ceea ce mai avem de realizat. Economiştii sunt cei mai sceptici în privinţa integrării, susţinînd că am avea nevoie de circa 50 de ani pentru a atinge măcar nivelul mediu economic european de azi. Drept consecinţă, asistăm la dezorientarea cetăţenilor, în situaţia în care anume ei sunt actorii cruciali în edificarea societăţii viitorului, iar pasivitatea permanentă înseamnă izolare.

Schimbarea structurii organismelor economice naţionale a antrenat şi modificarea structurilor sociale, generând procese dramatice ca şomajul şi lipsa unei politici sociale adecvate. S-a resimţit şi un grav dezechilibru dintre pensionari şi forţa de muncă activă, paralel cu emigrarea în masă. Conform unui studiu realizat de o organizaţie nonguvernamentală, s-a ajuns la concluzia că 75% din persoanele care se confruntă cu serioase probleme materiale, au un loc de muncă, ceea ce înseamnă salarizarea populaţiei este sub media necesară.

            Pe lîngă valorificarea dragostei faţă de ţară, a respectului faţă de istorie şi strămoşi, Republica Moldova mai are de soluţionat careva obiective de dezvoltare şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei. Realizarea accesului universal la învăţământul gimnazial va asigura posibilitatea fiecărui copil de a primi educaţia necesară în şcoală. Participarea mai activă a femeilor în viaţa politică şi socială va fi posibilă doar prin acordarea de drepturi şi posibilităţi egale ambelor genuri. Moartea infantilă este o problema acută ce nu permite tergiversarea soluţiei. Astfel vaccinarea şi îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii materne  va permite diminuarea coeficientului mortalităţii copiilor. Combaterea maladiilor grave necesită instruirea cetăţenilor privind răspândirea HIV/SIDA, tuberculoza şi malaria.

            Cooperarea la nivel european şi mondial necesită crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. În acest sens, Republica Moldova are de modernizat infrastructura de transport şi vamală pentru a soluţiona problema „închiderii terestre” a statului; trebuie să dezvolte un sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor străine; să elaboreze şi să implementeze strategii pentru tineret; să asigure accesul, în cooperare cu companiile farmaceutice, la un preţ rezonabil, la medicamentele esenţiale şi, nu în ultimul rând, să edifice o societate informaţională.

            Consecinţa acestor reforme va fi creşterea bunăstării populaţiei, iar o acoperire financiară adecvată va ameliora mediul de afaceri, calitatea guvernamentală şi va spori încrederea cetăţeanului nu doar în autorităţi, ci în viitorul pe care îl aşteaptă.

            Însă, cu toate acestea, nu suntem o societate înecată în probleme şi lipsită de valori umane. În aceşti aproape 20 de ani de independenţă am învăţat să ne autoadministrăm, să privim lumea cu ochi de matur. Abia ne-am învăţat să stăm în picioare, dar deja ştim să ne materializăm visele, să spunem cu mândrie şi curaj că suntem cetăţeni ai unui stat de drept.

            Grigore Vieru spunea: „Este nedrept să învăţăm copilul cum să moară pentru Patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea”. Poate că generaţia noastră, a tinerilor, nu ştie atât de bine ce înseamnă să-ţi dai viaţa pentru ţară, însă cum să trăim pentru ea – ştim la sigur. Ştim să îndreptăm spatele la auzul imnului, să admirăm tricolorul ce ne reprezintă. Ştim ca trebuie, întâi de toate, să merităm titlul de cetăţean al Republicii Moldova. Poate că suntem încă prea fragili şi lipsiţi de experienţă şi avem nevoie de fapte care ne-ar susţine moral şi material, dar sufletele noastre se îndreaptă spre idealuri măreţe.

            Am încercat să demonstrez că cu toate că manifestarea cetăţeanului Republicii Moldova în contextul Uniunii Europene este în perspectivă de realizare, noi avem posibilitatea să participăm la un şir de proiecte ce vizează dezvoltarea economică şi socială, iar tinerii pot forma un tot întreg cu anumite organizaţii ale Uniunii Europene. Opinia cetăţenilor este mult influenţată de divizarea societăţii între susţinătorii CSI şi cei ai UE.  Însă cooperarea şi aderarea Republicii Moldova la civilizaţie europeană va fi posibilă doar atunci cînd fiecare va fi competent să-şi expună ferm convins opinia şi să opteze pentru evoluţia şi dezvoltarea statului nostru.

Bibliografie

 1. Ciubotaru V. republica Moldova şi comunitatea internaţională. Chişinău, 2001

2. Cojocaru G. E. politica externă a Republicii Moldova. Chişinău, 1999

 3. Enciu N., Enciu V. Construcţia europeană (1945 – 2007). Curs universitar. Chişinău, 2008

 4. Integrarea europeană pentru tine. Curs opţional pentru elevi. Chişinău, 2009

 

Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre EUropa (II)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 7 iunie 2011, vă prezentăm cel de-al doilea eseu premiant cu Menţiune de Gradul III,  scris de Filip SOFIA – eleva clasei a Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chişinău.

____________________________________________________________________________________________

        „Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova : Perspective, Realizări,  Consecinţe”

                                                                

     Uniunea Europeană este mai mult decît un cadru geografic care tinde a se evidenţia în hărţile lumii, ea este o forţă dinamică ce reuşeşte a reuni 27 de state,  subliniind mai cu seamă aspectele politic, economic, social şi cultural. Creată  în 1957, UE la momentul actual reprezintă o organizaţie ce încorporează toate caracteristicile fundamentale unei mari puteri bazate pe principiul conlucrării statelor pentru interesul comun.

         Republica Moldova este un stat relativ  tînăr în ceea ce priveşte relaţiile externe şi integrarea în Europa, de aceea un prim pas pentru noi constituie conştientizarea necesităţii întrunirii tuturor condiţiilor şi rigorilor impuse de Parlamentul de la Bruxelles. Un alt pas ar fi sporirea activităţilor civice cu caracter informativ şi întreprinderea acţiunilor concrete ce vor facilita procesul propriu-zis. Nu trebuie să uităm nici de motivarea societăţii, viitorii cetăţeni ai Uniunii Europene.

         Promovarea unei politici europene unice constă în păstratrea structurii de conducere interne statale cu delegarea anumitor puteri. Drept exemplu serveşte Parlamentul European ca organ legislativ, care emite directive ce urmeză a fi adoptate de statele membre, dar dacă se întîmplă ca un stat să propună ceva contradictoriu principiului lansat, decizia Parlamentului are prioritate. Dar pentru aceste schimbări avem nevoie de stabilitate politică, care prin definiţie, înseamnă separarea puterii şi conlucrarea efectivă întru susţinerea şi înflorirea societăţii.  Starea de impas, accentuată mai ales după evenimentele din 7 aprilie 2009 se menţine şi la moment.

          Din punct de vedere economic menţionăm activitatea Băncii Europene, buzunarul de reglare şi menţinere a fondului pentru cheltuieli şi pentru ajutorul ţărilor recent integrate. Crearea unei pieţi economice unice cu scopul susţinerii producătorului  în vederea exportului şi importului interstatal, cît şi lărgirea Zonei Euro de circulaţie a monedei  reprezintă aspiraţiile de moment pentru Uniune.

          Şi aici, iarăşi RM  are nevoie de stabilitate economică, care nicidecum nu se caracterizează prin împrumuturi de milioane şi salarii sub minimul de existenţă. Pentru aceasta  ar trebui să dezvoltăm infrastructura, dar dacă nu, măcar să promovăm agricultura tehnică cu implementarea metodelor eficiente, de vreme ce suntem o ţară agrar-industrială.

           Ceea ce marchează şi pune în discuţii aprinse statele membre UE este deţinerea cetăţeniei române de către majoritatea covîrşitoare a moldovenilor, deşi nu există vreo soluţie din punct de vedere a dreptului internaţional contemporan, iar Consiliul Europei nu se pune în gardă în vederea acestui fenomen.

            Şi în sfîrşit, aspectul cultural care cuprinde cele mai impunătoare realizări în domeniul învăţăturii, ştiinţei, litaraturii şi artei. Declaraţia de la Bologna, semnată în 1999, pune bazele Spaţiului European pentru Învătămîntul Superior. Chiar dacă acest sistem nu a intrat total în vigoare în toate ţările semnatare, el are scopul de a structura cele mai valoroase cunoştinţe în conceptul modern.

           Actualitatea expunerii trebuie să corespundă capacităţii de recepţie a publicului. Şi atîta timp cît nu reprezentăm un interes cultural pentru celelalte state înseamnă că suntem mediocri şi  dăm dovadă de elementul  original. Ce folos dacă avem biblioteci bogate în litaratură, că ele oricum arată pustiite ca după Marele Potop.  La capitolul frecventarea teatrelor, muzeelor şi concertelor stăm mai bine, căci numai cu timpul are loc dezvoltarea rafinamentului în gusturi şi respectiv a cererii.

          Integrarea Republicii Moldova în UE  reprezintă teleportarea într-un univers al bunăstării şi atîta timp cît  ne dorim acest lucru cu întreaga fiinţă, trebuie să contribuim fiecare, poate şi indirect, la realizarea celui mai înălţător vis. Iar adevăraţii români nu vor înceta nicicînd să viseze:

’’Înfrînt nu eşti atunci cînd sîngeri,
nici ochii cînd în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrîngeri,
sunt renunţările la vis.’’

Radu Gyr

 

Eseuri europene: Tinerii din MOLDOVA despre EUROPA, I

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri „Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 31 mai 2011, vă prezentăm eseul scris de Tofan Adriana – eleva clasei a 8-a a Liceului cu profil tehnologic pentru copii cu vederea slabă care a obţinut premiul special acordat de Vidaicu Daniela – membră a organizaţiei europene de tineret: „JEF Moldova”.

Premiul special a fost acordat datorită faptului că tînăra avînd vederea foarte slabă a redactat eseul în varianta Braille şi doar apoi cu ajutorul educatorilor eseul a fost transcris în limba română. Efortul şi curajul Adrianei a fost obeservat de juriu, care unanim au decis acordarea premiului special unei tinere speciale care necătînd la problemele de sănătate a avut curajul şi insistenţa să participe la concurs oferind astfel un exemplu demn se urmat pentru toţi tinerii din Republica Moldova.

______________________________________________________________________________________________

 “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, realizări, influențe”

      Visul Republicii Moldova este de a se integra în Uniunea Europeana, dar aceasta nu este influențată de politicieni, economişti, bugetari. Acest vis poate fi realizat împreună cu toți cetățenii din Republica Moldova, chiar şi cu acel om simplu de la țară…”Frumos e viitorul spre care ne îndreptăm / Binele ne-aşteaptă de zilnic învățăm / Frumos e viitorul în univers lucit / Vom deveni un stat european / Doar depunînd eforturi şi mereu muncind…”

  Sensul acestui motto menţionat mai sus este gîndit şi discutat în fiece zi şi de fiecare cetățean, dar mai profund este gîndit de tînăra generaţie. Pentru a avea loc acest proces, este nevoie ca republica noastră să respecte şi sărealizeze unele criterii stricte ale Uniunii Europene. Pentru aceasta ţaranoastră mai are nevoie de modificări complete în toate sferele de activitate şi nu numai, mai necesită şi unele schimbări în culturile omeneşti. Acest proces de integrare care este activ şi reflexiv, actiunea căruia este definită de un verb de origine franceză “integrer ” apoi preluat din latinescul ”integrare” reprezintă o picătură din speranţa fiecărui cetăţean din republică, în legăturăcu viitorul lui. Din considerentele tinerii generaţii, integrarea va valorifica mult în viaţa acestora. Pe viitor, acest proces de integrare ne va ajuta de a ne crea în ţară condiţii mult mai favorabile de trai, libertatea la o călătorie fără probleme pe teritoriul european. Ne va da posibilitatea ne a ne angaja la un serviciu stabil pentru a ne putea întreţine familia şi pe noi înşine. Acest lucru este posibil doar dacă Moldovase va baza pe nişte aspecte cum ar fi:

• Chibzuirea măsurilor
• Cunoaşterea realităţii
• Cooperare, înăţare din experiențele altora
• Însuşirea propriilor responsabilităţi
• Menţiunea calităților omeneşti
• Cunoaşterea responsabilităţii оn domeniul politic, economic, social, pentru rezolvarea problemei, consecinţele cărora vor fi necesare viitorului țării.

      Măsurile de prevenţie şi recuperare, necesită o deosebită atenţie şi muncă reciprocă pentru soluționarea lor. Pentru a fi adusă republica noastră într-o stare mai bună, cei de la conducere, chiar şi simplii cetăţeni necesităsă ia exemplu din experienţa altor state europene şi să înveţe bunele maniere. Este nevoie ca ţara să-şi cunoască responsabilităţile ce sunt luate asupra ei. Pentru ca ţara noastră să-şi atingă scopul de a se integra, fiecare cetăţean trebuie să posede o mulţime de calităţi pozitive, trebuie de lucrat asupra politicii, economiei şi socializării. Pe cînd acestea reprezintă un mare neajuns pentru Republica Moldova. Dar pentru a fi respectate şi însuşite măcar o parte din criteriile internaţionale, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt nevoiţi să-şi cunoască atît drepturile cît şi obligaţiile. Ţara noastră va avea mult mai multe şanse de a deveni membră a Uniunii Europene, de a soluţiona marele probleme care о împiedică de a se integra.

      Din cauza posedării calităților omeneşti în neajuns, Moldova este săracă din toate considerentele şi pentru a ajunge într-un stil mai apropiat de cel european, totul depinde de cetăţenii acestei ţăti. Înzestrarea cu calităţi are o mare importanță: viaţa omului e ca o lumînare, arde cît arde, dar cînd vine momentul se stinge, ceia ce ne pare a fi veşnic „ Cerul cu stelele, Pămîntul cu bunătăţile sale, Soarele cu luna cu a lor raze”, dar şi aşa! Şi ele ca şi omul sunt trecătoare, cad din ceruri stingîndu-se una cîte una, soarele cu luna, eclipsele. Tot ce rămîn veşnic pe acest pămînt sunt faptele bune ale oamenilor, ba chiar şi o vorbă spusă cu tîlc de un simplu muritor. Însă din ultimele greutăţi ale vieţii, oamenii încearcă să întoarcă timpul înapoi, dar în zadar. Biblia spune că Dumnezeu cînd l-a zidit pe Adam şi Eva le-a dat suflet şi grai. Suflet pentru omenie, cuvîntul ca o rază şi neprețuitoг bijuterie strămoşească. Dar dacă am pune pe un cîntar o vorbă bună? Oare cît ar cîntări şi o vorbă jignitoare? Vorba cu tîlc spusă unui altuia multe poate face: să vindece răni, să încurajeze în momentele grele. Noi, oamenii la fel trebuie să spunem cuvinte frumoase unui altuia, pentru a ne bucura de o viaţă decentă şi de o democraţie în țară. Dar dacă am pune după cum am spus mai sus, o vorbă jignitoare, rea, nesocotită, am vedea cum s-ar roti în infinitul întunericului şi ar aduce frig, răutate, duşmănie şi intrigă. De aici îmi vine gîndul la toată omenirea de pe pămînt, că trebuie să ne iubim aproapele nostru ca pe noi însuşi, cu cuvintele frumoase, de laudă. Să lăsăm înîntuneric, să nu mai fie scoase la lumină acele cuvinte jignitoare ce taie în sufletul omului mai tare ca tăişul sabiei. Aşa cum se ştie că în clipele cînd numai sunt valorate şi nu mai este păstrată importanţa acestora se primeşte ce se primeşte- haos. Iată de ce trăim într-o țară săracă, în care avem nevoie de modificări în toate domeniile: politic, economic şi social.

      Moldova încearcă activ ca să devină un stat european, dar în zadar, căci pentru aceasta trebuie să fie mult mai vast dezvoltată economia națională, stabilitatea politicii în țară, respectarea dreptului omului şi respectarea minorităţii sociale. Din păcate ţara noastră este săracă şi are o problemă geografică majoră, de exemplu cazul Transnistriei. De asemenea nu există posibilitatea unei afaceri proprii, salariile sunt mici şi mai mult de un milion de cetăţeni au emigrat peste hotare: pentru condiții mai bune de trai. Pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene, Moldova ar trebui să se străduie mai profund să aibă loc schimbările necesare. Guvernul trebuie săcreeze mai multe locuri de muncă pentru tînăra generaţie şi să se lupte cu corupţia din țară. Este necesară o modernizare capitală a ramurilor economice, adică folosirea tehnologiilor avansate care vor oferi posibilitatea de a accelera dezvoltarea economiei noastre.

      Transnistria reprezintă punctul slab al Republicii Moldova şi pînă atunci cînd conflictul nu va fi soluţionat toate încercările vor fi în zadar. Moldova are o poziție geografică foarte favorabilă, care reprezintг o mare importanţă pentru republica noastră, deoarece se află în centrul Europei. Numai un singur avantaj nu este de ajuns, este nevoie de o armonie politică şi un guvern stabil, o protecție a drepturilor omului. Cînd toate acestea vor fi realizate, Moldova poate primi şansa de a deveni un stat European.

      Întradevar, Republica Moldova nu se va integra azi, mîine sau poimîine în cadrul sistemului European. Procesul de integrare dacă va fi, va fi unul de durata perioadei de timp în care clasa politică de la Chişinгu va trebui să implimenteze concret, gîndit şi cugetat acele reforme, care să plaseze Republica Moldova în limitele standardelor (economice, juridice, politice, sociale) ce fac posibile integrarea, de jure şi de facto a Republicii Moldova în cadrul Sistemului European. Clasa politică a Republicii Moldova trebuie să îndeplinească un efort şi mai mare, pentru că de la crearea RepubliciiMoldova şi pînă în prezent rămоne nesoluţionată problema transnistriană. Deci, pe lîngă problemele majore, pe care trebuie să le hotărască conducerea de la Chişinau, privind lichidarea corupţiei, crearea unui cadru legislativ modern, ridicarea nivelului de trai şi multe alte condiţii, care sînt cerute de standartele integrării. Mai este şi marea problemă transnistriană, a cărei soluționare nu este văzută de specialişti în domeniul viitorului apropiat. Plus la toate, țara noastră este săracă în toate sferele de activitate, este foarte săracă şi  sufleteşe în domeniul faptelor bune şi ale culturii. Dacă cetățenii acestei republici în frunte cu conducerea nu-şi vor da stгăuinţa şi nu vor depune foarte mari eforturi, istoria acestei idei de a deveni țara noastrămembră a Uniunii Europene, se va pierde în negura timpului.