Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre EUropa (III)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 14 iunie 2011, vă prezentăm cel de-al treilea eseu premiant cu Menţiune de Gradul II,  scris de Zeama Cristina – eleva clasei a XII-a a Liceului Teoretic „C. Stere”oraşul Soroca.

_____________________________________________________________________________________

„Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova:

Perspective, Realizări, Influenţe”

         „O Europă fără istorie ar fi orfană şi nenorocită”, spunea J. Le Golf. De altfel, înainte de a fi o realitate economică, juridică şi politică, construcţia europeană se distinge printr-o vastă moştenire istorică şi culturală a popoarelor care o compun.

            Ideea construcţiei unei Europe unite s-a născut în Evul mediu şi anume în lucrarea lui Dante Aligheri (1265-1321) „De monarchia”, unde scria că un monarh universal ar putea crea o humana civilitas, care ar unifica toate popoarele, de toate credinţele. El ar reprezenta, de asemenea, o curte de apel ideală, de unde nu ar avea de cîştigat nimic, fiind „cel mai pur subiect al dreptăţii printre muritori”.

            Dar pasul decisiv pentru Europa l-au făcut, cît nu ar părea de straniu, SUA, prin propunerea Planului Marshall ţărilor din Europa, care treceau prin urmările devastatoare ale celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la gestionarea în comun a ajutoarelor oferite. Semnarea în 1957 a tratatului de constituire a Comunităţii Economice Europene a contribuit la dezvoltarea unităţii europene şi la promovarea sentimentului apartenenţei la o civilizaţie comună.

            O dată cu destrămarea URSS, fostele ţări socialiste s-au pronunţat pentru aderarea la Uniunea Europeană. Perioada anilor 2004-2007 sau  „Marşul spre Răsărit al Europei”, cum mai este numită, a însemnat aderarea la UE a 12 state postcomuniste din centrul şi sud-estul Europei, iar hotarul Uniunii a fost trasat pe Prut, în nemijlocita apropiere de Republica Moldova. Însă statul mai are de înfruntat un şir de probleme, pînă a deveni, din punct de vedere politic, parte integrantă a Europei.

            În situaţia nou creată, importanţa strategică a Transnistriei a devenit covîrşitoare, ea rămînînd singurul cap de pod al Rusiei spre Europa de Sud-Est. Astfel problemele separatismului transnistrean a destabilizat substanţial economia naţională a Republicii Moldova, devenind o piedică atît în dezvoltarea statului, cît şi în aderarea acestuia la Uniunea Europeană. Însă implicarea autorităţilor europene în soluţionarea conflictului interetnic, prin mecanismul de tratative în formatul „5+2”, ne apropie de identificarea unei soluţii, dar este esenţial şi faptul că Uniunea Europeană este informată despre situaţia din ţară, despre probleme stringente şi este gata să ofere un sprijin cetăţenilor Republicii Moldova.

            În pofida numeroaselor probleme legate de instabilitatea politică, economică şi socială a Republicii Moldova, datorită eforturilor depuse, înainte de toate, de cetăţeni, aceasta poate fi considerată ca făcînd parte din civilizaţia europeană. Trebuie de menţionat aderarea R. Moldova, la 28 iulie 1990, la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar mai tîrziu şi la Pactele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului, ceea ce a avut o contribuţie majoră la democratizarea societăţii. Acordul de Parteneriat şi Cooperare reprezintă baza juridică a relaţiilor dintre Republica Moldova si Uniunea Europeană. Semnat încă la 28 noiembrie 1994, a intrat în vigoare abia la 1 iulie 1998, avînd ca obiective consolidarea democraţiei şi a statului de drept, dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă. Împreună cu Planul de Acţiuni UE – R. Moldova, semnat în 2005, documentele reglementează aspectele generale ale relaţiilor dintre cele două părţi şi conţin prevederi referitoare la asistenţa în domeniul dezvoltării economice. Începînd cu 2006 Moldova beneficiază de un nou sistem generalizat de preferinţe, acordat ţărilor în curs de dezvoltare şi celor în proces de tranziţie. Iar în ianuarie 2008, în baza Planului de Acţiuni din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, UE şi-a realizat angajamentul de acordare a Preferinţelor Comerciale Autonome statului nostru, ceea ce a contribuit la extinderea pieţei de desfacere.

            Urmărind realizările în domeniul integrării europene, realizăm că cetăţeanul Republicii Moldova are dreptul de a se considera parte integrantă a Uniunii Europene, iar hotarul este doar un factor de timp. Guvernarea susţine că am înregistrat succese evidente în plan economic şi că asistăm la o creştere esenţială. Oficialii europeni sunt mai rezervaţi în a face previziuni pentru viitor şi tot mai des ne atrag atenţia la ceea ce mai avem de realizat. Economiştii sunt cei mai sceptici în privinţa integrării, susţinînd că am avea nevoie de circa 50 de ani pentru a atinge măcar nivelul mediu economic european de azi. Drept consecinţă, asistăm la dezorientarea cetăţenilor, în situaţia în care anume ei sunt actorii cruciali în edificarea societăţii viitorului, iar pasivitatea permanentă înseamnă izolare.

Schimbarea structurii organismelor economice naţionale a antrenat şi modificarea structurilor sociale, generând procese dramatice ca şomajul şi lipsa unei politici sociale adecvate. S-a resimţit şi un grav dezechilibru dintre pensionari şi forţa de muncă activă, paralel cu emigrarea în masă. Conform unui studiu realizat de o organizaţie nonguvernamentală, s-a ajuns la concluzia că 75% din persoanele care se confruntă cu serioase probleme materiale, au un loc de muncă, ceea ce înseamnă salarizarea populaţiei este sub media necesară.

            Pe lîngă valorificarea dragostei faţă de ţară, a respectului faţă de istorie şi strămoşi, Republica Moldova mai are de soluţionat careva obiective de dezvoltare şi de ridicare a nivelului de trai al populaţiei. Realizarea accesului universal la învăţământul gimnazial va asigura posibilitatea fiecărui copil de a primi educaţia necesară în şcoală. Participarea mai activă a femeilor în viaţa politică şi socială va fi posibilă doar prin acordarea de drepturi şi posibilităţi egale ambelor genuri. Moartea infantilă este o problema acută ce nu permite tergiversarea soluţiei. Astfel vaccinarea şi îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii materne  va permite diminuarea coeficientului mortalităţii copiilor. Combaterea maladiilor grave necesită instruirea cetăţenilor privind răspândirea HIV/SIDA, tuberculoza şi malaria.

            Cooperarea la nivel european şi mondial necesită crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. În acest sens, Republica Moldova are de modernizat infrastructura de transport şi vamală pentru a soluţiona problema „închiderii terestre” a statului; trebuie să dezvolte un sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor străine; să elaboreze şi să implementeze strategii pentru tineret; să asigure accesul, în cooperare cu companiile farmaceutice, la un preţ rezonabil, la medicamentele esenţiale şi, nu în ultimul rând, să edifice o societate informaţională.

            Consecinţa acestor reforme va fi creşterea bunăstării populaţiei, iar o acoperire financiară adecvată va ameliora mediul de afaceri, calitatea guvernamentală şi va spori încrederea cetăţeanului nu doar în autorităţi, ci în viitorul pe care îl aşteaptă.

            Însă, cu toate acestea, nu suntem o societate înecată în probleme şi lipsită de valori umane. În aceşti aproape 20 de ani de independenţă am învăţat să ne autoadministrăm, să privim lumea cu ochi de matur. Abia ne-am învăţat să stăm în picioare, dar deja ştim să ne materializăm visele, să spunem cu mândrie şi curaj că suntem cetăţeni ai unui stat de drept.

            Grigore Vieru spunea: „Este nedrept să învăţăm copilul cum să moară pentru Patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea”. Poate că generaţia noastră, a tinerilor, nu ştie atât de bine ce înseamnă să-ţi dai viaţa pentru ţară, însă cum să trăim pentru ea – ştim la sigur. Ştim să îndreptăm spatele la auzul imnului, să admirăm tricolorul ce ne reprezintă. Ştim ca trebuie, întâi de toate, să merităm titlul de cetăţean al Republicii Moldova. Poate că suntem încă prea fragili şi lipsiţi de experienţă şi avem nevoie de fapte care ne-ar susţine moral şi material, dar sufletele noastre se îndreaptă spre idealuri măreţe.

            Am încercat să demonstrez că cu toate că manifestarea cetăţeanului Republicii Moldova în contextul Uniunii Europene este în perspectivă de realizare, noi avem posibilitatea să participăm la un şir de proiecte ce vizează dezvoltarea economică şi socială, iar tinerii pot forma un tot întreg cu anumite organizaţii ale Uniunii Europene. Opinia cetăţenilor este mult influenţată de divizarea societăţii între susţinătorii CSI şi cei ai UE.  Însă cooperarea şi aderarea Republicii Moldova la civilizaţie europeană va fi posibilă doar atunci cînd fiecare va fi competent să-şi expună ferm convins opinia şi să opteze pentru evoluţia şi dezvoltarea statului nostru.

Bibliografie

 1. Ciubotaru V. republica Moldova şi comunitatea internaţională. Chişinău, 2001

2. Cojocaru G. E. politica externă a Republicii Moldova. Chişinău, 1999

 3. Enciu N., Enciu V. Construcţia europeană (1945 – 2007). Curs universitar. Chişinău, 2008

 4. Integrarea europeană pentru tine. Curs opţional pentru elevi. Chişinău, 2009