Eseuri europene:Tinerii din Moldova despre Europa (VI)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurila cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutive în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 7 iunie 2011, vă prezentăm eseul premiant  – Locul II, scris de Coşcodan Mariana.

___________________________________________________________________________________

                                                     

 Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova:

 Perspective, Realizări, Influenţe

 

Visul elitei politice europene de a edifica o Europa unită a reuşit timp de cîteva decenii să obţină contururi clare şi să se materializeze prin acţiuni concrete. V. Hugo, marele gînditor şi filozof francez, inspirat de ideea creării Statelor Unite ale Europei, spera că va veni ziua cînd statele continentului european se vor uni într-o societate supremă fără însă aşi pierde propria indentitate. Ideea, considerată la iniţial de neconceput, a atras tot mai mult atenţia marilor actori ai politicii europene ce reprezentau principala forţă de decizie şi care erau în căutarea unei soluţii de restabilire a Europei devastată de cele două războaie moniale. Aristide Briant, W. Churchill, Jean Monnet, Robert Schuman sunt personalităţi notorii, care s-au declarat printre susţinătorii fondării unei Europe Unite,  cu scopul prevenirii unor noi conflagraţii şi conflicte, promovarea păcii şi colaborării dintre state. Deşi baza comunităţii europene a fost pusă în 1951, o dată cu semnarea Tratatului de la Paris prin care a fost contituită prima organizaţie europeană ,,Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Oţelului”, din acest moment dezideratul constituirii Uniunii Europene a devenit incontestabil iar efortul celor 6 state fondatoare Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg s-a concentrat prin depunerea eforturilor comune cu scopul de a soluţiona problemele comune.

Uniunea Europeană, generată de o simplă ideie sau concept a evoluat spectaculos, devenind realitate şi o veritabilă reuşită a elitelor conducătoare, o forţă politică care nu poate fi neglijată şi care are un cuvînt greu de spus pe arena internaţională. De la începuturile sale, se dorea o materializare a aspiraţiei exprimate în Declaraţia Schuman ,, Noi nu unim state, ci oameni”, realizarea acestei aspiraţii presupune mai mult decît o uniune de state, ea implica crearea unor valori, culturi şi identităţii comune sau măcar specifice pentru întreaga populaţie a UE. Clasele conducătoare au înţeles necesitatea legitimităţii, încrederii şi susţinerii pe care ar trebui să o obţină nu atît din partea guvernelor naţionale dar şi a populaţiei statelor membre, din acest considerent a fost lansată iniţiativa de instituire a cetăţeniei Uniunei Europene, astfel oficial oricare persoană care are naţionalitatea unui stat membru a UE este respectiv considerat cetăţean al UE sau cetăţean european conform prevederilor art 17 din tratatul de la Maastricht, semnat în 1992.  Cetăţenia Uniunii Europene îşi are rostul  de a da un sens mai profund şi mai real apartenenţei la Uniunea Europeana şi totdotată de a spori solidaritatea între cetăţenii a 27 de state. Deci se încearcă constituirea unui tip de cetăţenie care să aparţină mai multor popoare diferite prin esenţă, dar care se vor regăsi avînd aceeaşi cetăţenie.

În pofida faptului, că Republica Moldova nu a izbutit să se înscrie oficial în standardele Uniunii Europeane, ea face paşi mici, uneori nesigur spre integrarea europenă, proces  cu multe obstacole şi piedici. În acest proces o mare contribuţie trebui să fie exercitată atît de elita politică cît şi de societatea civilă, astfel încît noi populaţia autohtonă trebuie să ne dorim cu adevărat o integrare europeană şi să contribuim cu acţiuni decisive.O analiză  obiectivă asupra realităţii politice şi peferinţelor societăţii civile privind acţiunile politicii externe ne demonstrează că mai mult de jumătate din populaţia ţării nu dispune de o viziune clară despre politica externă a Republicii Moldova fiecare a doua persoană întrebată ce semnifică integrarea europeană şi în ce constă acest proces rămîn complexaţi şi blocaţi de parcă ar avea de rezolvat o problemă din matematica superioară sau pur şi simplu ignoră întrebarea. Aceste situaţii ne demonstrează dureroasa constatare că majoritatea populaţiei este insuficient informată în legătură cu acet subiect şi este uşor influienţată să adopte o poziţie convenabilă unor grupuri de interese. Procentajul societăţii  care dispune de suficiente date şi informaţii referitoare la integrarea europeana include elita politică, mediul academic şi studenţesc, funcţionarii din administraţia publică şi angajaţii din cadrul mass-media, deoarece anume aceste segmente ale populaţiei au resimţit unele aspecte pozitive ale unei eventuale integrări europene a Republicii Moldova în rezultat  dacă ar fi să aleagă cursul de dezvoltare al ţării, 47% din populaţie ar opta pentru integrarea Republica Moldova în Uniunea Europeană, alte 46% – pentru ca RM să rămână membră CSI, o instituţie amorfă şi ineficientă, care în realitate a devenit un instrument de manipulare a Rusiei.[1]

 Tinerii îşi doresc cel mai mult să se vădă incluşi în rîndurile cetăţenilor UE, ei au devenit mesagerii culturii şi imaginii ţării noastre în Europa şi respectiv vocea Europei în ţara noastră, deoarece ei încearcă să formeze o nouă mentalitate, să implimenteze idei şi practici de valoare deja verificate şi perfecţionate de alte naţiuni. Tinerii studioşi sunt ademeniţi de ofertele europenilor de a studia în instituţiile lor de prestigiu, iar cei ce revin devin deja sunt formaţi ca excelenţi specialişti care conştietentizează necesitatea de a ne apropia şi de a ne integra în UE, regretabil este că doar unul din trei tineri plecaţi la studii dresc să revină inapoi în RM. Tinerii, studenţii, elita academică ademeniţi de posibilităţile oferite de mediul ştiinţific european decid  deseori să-şi continuie activitatea în unele din statele UE, astfel Republica Moldova se confruntă tot mai evident cu aşa-numitul fenomen  ,,exod al creierilor” cu grave repercursiuni negative pentru ţara noastră. Un procentaj masiv al populaţiei apte de muncă după ce a gustat din „paradisul economic european”, cultura, mentalitatea, comportamentul europenilor s-au convins de atuurile oferite de cetăţenia europeană aceasta a ajuns să eclipseze cetăţenia naţională. Tot mai mulţi cetăţeni ai RM tind şi depun eforturi colosale pentru a dobîndi cea de-a doua cetăţenie de preferinţă în unul din statele membre ale UE acest fenomen este denumit  „lărgirea UE pe furiş spre Est”. În statele europene numeroase instituţiilor media ce induc opiniei publice europene ideea unei posibile „invazii” a populaţiei din Europa de Est. Potrivit unor estimări, moldovenii ar putea ridica anual peste 100.000 de cetăţenii, devenind unul din cel mai numeros grup de cetăţeni noi a unui stat membru cum este România. În acest context este elocventă legitatea ,,a o cunoaşte înseamnă să o iubeşti”, deci persoanele care au păşit în spaţiul european tind să-ţi declare apartenenţa la acesta fiind dornici de a se numi cetăţeni europeni, desigur în primul rînd pentru a se bucura de avantajele oferite şi unele drepturi consfinţite de aceasta printre cele de bază pot fi enunţate cele 4 libertăţi în principal libera circulaţie a persoanelor pe întreg teritoriul UE, în al doilea rînd se face resimţită tendinţa de a participa la elaborarea unei culturi comune care depaseste frontierele statelor, acceptarea şi legitimarea unor noi valori civice ca nediscriminarea, pluralismul cultural, multiplicitatea preferintelor şi posibilitatea de abţine un grad mai înalt de libertate.Totuşi eventualele şi periodicele valuri de igranţi din Moldova par să reprezinte un subiect de dispute pe agenda oficialilor europeni preocupaţi de rata şomajului aflată într-o continuă creştere.

În prezent structurile europene acordă o atenţie însemnată proceselor educaţionale, educatia pentru cetăţenie fiind considerată, pe plan european, ca prioritate a reformelor educaţionale. De asemenea, reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaţionale în toate ţările europene. Astfel, se poate spune că educaţia pentru cetăţenie are obiective majore, dirijînd sistemul de învăţămînt către un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiţia echitabilă, bunăstarea, solidaritatea, iar scopul primordial al sistemului de învăţămînt al RM este să fie ajustat de autoriţăţi în corespundere cu standardele europene.

Tot mai vehement este promovată ideea de a constitui o ,, Europă a cetăţenilor’’ în cadrul căreia toate acţiunile trebuie să fie dirijate în beneficiul cetăţenilor europenilor, însă respectiv şi acestora le revin unele obligaţii de a accepta şi de a promova unele valori comune, de a susţine unitatea europeană şi activitatea instituţiilor comunitare, cetăţenii celorlalte state aspirante la integrarea europeană  pot fi solidari unor clauze comune fără a fi oficial declaraţi cetăţeni ai UE, aceste acţiuni ar servi drept o forţă catalizatoare ce ar contribui la o mai rapidă integrare şi acomodare alături de statele deja membre. Viitorul Republicii Moldova rămîne la discreţia elitei politice aflate la guvernare şi va evolua în sensul conferit de noua generaţie care are acces la interacţiuni mai ample cu alte culturi, o altă mentalitate şi noi posibilităţi şi mari perspective de afirmare. Dacă se tinde spre o mai grabnică integrare europeană a ţării este deja necesar demararea procesului de acomodare, acceptare şi înţelegere a principiilor, valorilor devenite comune pentru cele 27 de state  ale UE. Se pare că populaţia ţării noastre este procupată cel mai mult de aspectul economic al integrării urmat de cel cultural, dar atîta timp cît Uniunea Europeană promovează mottoul ,,Unitate în diversitate”, acest aspect nu pare să derajenze iar latura politică este lăsată pe seama şi conştiinţa guvernanţilor.

 Aspectul informaţional, la ora actuală, rămîne punctul vulnerabil în contextul RM el a fost lăsat pe seama surselor de infomare mess-media, care nu s-au arătat preocupate de tratarea acestui subiect, întrucît auditoriul nu şi-a manifestat interesul de a adorda acest subiect, deoarece în societate este vehiculată ideea că RM în curînd nu se va număra printe membrii UE şi deci oamenii se întreabă oare merită de mai depus unele eforturi.Ce avem în rezulatat, o societate dezinformată, dezinteresată, dezorietată, dezamăgită şi fără o cultură politică elevată. În aceste circomstanţe este necesară conturarea unor linii fundamentale  de cunoaştere, acceptare şi acomodare la standardele, normele şi principiile de viaţă ale europenilor. Nu străinii ar trebui să facă ordinea la noi în ţară, ci noi înşine ca nişte adevăraţi  gospodari trebuie să învăţăm să gestionăm treburile interne ale statului şi fiecare în parte să contribuim la prosperarea ţării, deoarece Europa ne dă, iar noi treduie să distribuim resursele eficient.

În cosecinţă, Uniunea Europeană este pregătită să recunoască drepturile individuale ale cetăţenilor săi, dar în schimb pretinde unele obligaţii civice, loialitate şi participare. Reprezentanţii Uniunii Europene încearcă din ce în ce mai mult să reproducă la nivel supranaţional caracteristicile statului naţiune, iar RM nu-i rămîne decît să se integreze cît mai rapid în structurile europene atît de vitale pentru existenţa RM ca stat pe arena internaţională. RM are în faţă numeroase perspective, însă falorificarea acestora s-a dovedit a fi dificilă şi de durată. Da, putem implimenta experienţa şi practica altor state, dar fiecare popor şi ţară are specificul propriu care poate constitui un avantaj şi deci în procesul de integrare europeană trebuie antrenaţi cei mai de seamă specialişti şi intelectuali specializaţi în domeniu, iar activitatea acestora trebuie legitimată prin susţinerea acordată de societatea civilă, astfel data de 9 mai-,, Ziua Europei” să reprezinte o sărbătoare şi pentru Republica Moldova şi cetăţenii ei, deveniţi părtaşii  unor transformării extraordinare în istoria Europei şi parte component a unei istorii comune şi unor idealuri devenite realitate.

 

 

 

---

[1] Sondaj realizat de către Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing “CBS-AXA”, 2010.