Eseuri europene: Tinerii din Moldova despre Europa (VII)

Centrul de Informare Europeană împreună cu organizatorii Concursului Naţional de Eseuri “Cetăţeanul Uniunii Europene în contextul Republicii Moldova: perspective, influenţe, realizări” au luat decizia de a publica pe blogul Centrului eseurile cîştigătoare. Astfel, timp de 7 săptămîni consecutiv în fiecare marţi vom prezenta cîte un eseu publicului larg.

Astăzi, 12 iulie 2011, vă prezentăm cel de-al 7-lea eseu, scris de Vîzdoagă Mariana – eleva clasei a XII-a Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, căruia i-a revenit PREMIUL I.

 _______________________________________________________________________________________________â

 “Cetăţeanul UE în contextul RepubliciiMoldova:

Perspective, Realizări, Consecinţe”

 

“Uniunea se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, a elgalităţii, a statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate prin pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi nediscriminare”

 Articolul I-2: “Valorile Uniunii”

 

     Experienţa amară a celui de-al doilea război mondial i-a învăţat pe europeni cît de fundamentală este acceptarea valorilor comune. Anume Valorile sunt acele principii care stau la baza acţiunilor persoanelor, orientîndu-le activităţile, părerile şi felul de a aborda anumite situaţii. Valoarea este un criteriu pentru o decizie personală, iar promotorii acestor valori, cei care poartă Sabia lui Damocles cu orice risc de a-şi apăra Supremaţia Existenţei Spirituale, aceia îşi găsesc viitorul în Marea Familie a Valorilor Unite. Cetăţeanul UE promovează generalmente trei concepte de bază: Libertate, Solidaritate şi Respect Reciproc, în contextul Republicii Moldova acestea fiind cu adevarat utile şi indispensabile în crearea unui set complet de valori şi perpetuarea acestora în perindarea cruntă a anilor duri ce ţin de realitatea pragmatismului ascuns sub falsitatea meschinităţii.  Doar prin îmbrăţişarea valorilor comune vom putea preveni tranformarea Republicii într-o maşinărie fără suflet…căci..cetăţeanul UE în contextul Republicii este un promotor al democraţiei şi libertăţii. 

    Ţara noastră are de învăţat de la aceşti cetăţeni UE, are nevoie de ei, pentru a-şi rectifica comportamentul , atitudinea şi felul de a reacţiona.  În acest context, intenţionez să desfăşor pe larg ideile ce relevă cultura europeana insuflată pe deplin într-un cetăţean UE, precum şi diversitatea culturală europeană ca pluralism cultural şi promotor al individualităţii – valori necesare Republicii, cultivarea cărora ar contribui substanţial la schimbare şi, eventual, la cresterea rolului cetăţeanului UE în contextul Republicii Moldova.  

    Cetăţeanul UE vine în Republica Moldova nu cu “mîinile în buzunar”, acesta are cultivate în personalitatea lui întreg setul de valori europene de care ţara noastră are nevoie, dar urmează să analizăm deja felul de interpretare a cetăţenilor de aici, în raport cu cetăţeanul UE, diferenţele de mentalitate şi abordare, precum şi nivelul de capacitate în acceptarea şi tolerarea celor ce “nu sunt exact ca noi”. Totodată, este de menţionat şi deschiderea politicii externe a Republicii Moldova, atitudinea acesteia faţă de cetăţenii UE, precum şi perspectivele însoţite de valorile sociale şi politice în cadrul UE în vizorul implimentării acestora şi în ţara noastră. Abordarea acestui subiect poartă o importanţă colosală ce relevă implicarea cetăţenilor în Integrare şi activismul civic al acestora.

    Pornind de la ideea esenţială că Pacea, Parteneriatul şi Cooperarea sunt posibile numai între cei care ştiu cine sînt, putem să deducem importanţa cunoaşterii trecutului istoric în Integrarea Europeană. Conştiinţa indentităţii proprii, identitatea naţională, este condiţia de bază a oricărei relaţii bune cu cineva. Daca nu ştiu cine sînt, cine tind să devin, ce vreau, de unde plec şi unde vreau să ajung, relaţia mea cu lumea şi cu cei ce mă înconjoară va fi întotdeauna tensionată, plină de suspiciuni, însoţită de un complex de inferioritate, mascat de o lăudăroşenie strigată în gura mare. Cine nu îşi face ordine în propria fiinţă sau în casa lui, încearcă să impună celorlalţi un fel de surogat al imaginii sale proprii despre ordine. Neîncrederea în sine şi nesiguranţa privind identitatea proprie trezesc în mod firesc neîncrederea faţă de întreaga lume, suspectarea de intenţii rele din partea tuturor…ceea ce de fapt face Republica Moldova. Cetăţenii de aici, spre deosebire de cetăţenii UE, nu au înţeles ca atracţia emoţională a apartenenţei naţionale este mult prea puternică pentru a ceda în faţa “europenizării”. Nivelul de participare şi asumare a cetăţeniei europene  este încă destul de scăzut. Căci pe măsură ce Uniunea avansează, se pare că şi-a pierdut cetăţenii pe drum. Mulţi întorc spatele acestor valori unite. Nu pot zări ceea ce este comun pentru Europa, aşa cum nu poate percepe nici Republica Moldova, caci cetăţenii de aici, majoritar, nu se pot simţi parte a marelui întreg. Chiar şi în noile state membre, entuziasmul pentru Familia Europeană a început să se răcească, practic am atins o Europa unită, fara a-i uni pe europeni, tocmai din acest considerent, privind asupra situaţiilor cu perspectivele viitorului, percepem importanţa integrării şi colaborării cetăţenilor UE cu Republica Moldova.

   Cultura a oferit Europei, pe parcursul istoriei, un cadru spiritual unitar, un patrimoniu comun, diversitatea culturală europeană presupunînd depăşirea antagonismelor interculturale, accesul la toate formele de cultură, acceptarea diversităţii – temelie a acestui concept şi factor de îmbogăţire individuală şi colectivă, precum şi recunoaşterea forţei creatoare şi a energiei eliberate prin interacţiunea diferenţelor fără a le transforma în diferende.  Problema fundamentală care se pune, şi care necesită o soluţionare şi în Moldova, cetăţeanul UE în acest context fiind un factor de soluţionare, este trecerea de la principii la practică. Unificarea europeană pentru Moldova ar accentua coordonatele spirituale ale acestui spaţiu polimorf. Dacă diferenţele sau contrastele de ordin economic, juridic, administrativ etc. trebuie diminuate sau anihilate, optîndu-se pentru modele şi strategii comune, nu acelaşi lucru trebuie să se întîmple şi la nivel cultural, spiritual, religios.  Unificarea despre care se vorbeşte nu înseamnă unicitate, aplatizare a deosebirilor şi nu se cere materializată în aceeaşi proporţie şi în acelaşi ritm pentru toate deosebirilor şi nu se cere materializată în aceeaşi proporţie şi în acelaşi ritm pentru toate componentele ansamblului societal. Unificarea din punct de vedere strategic, militar, economic şi juridic, se justifică, pentru că va garanta o funcţionalitate şi o raţionalitate aparte spaţiului comunitar. Unificarea culturală sub spectrul unicităţii (religioase, lingvistice, culturale etc) conduce la o disoluţie identitară, la o atrofiere spirituală şi nu generează decît experienţe nefericite. Uniunea Europeană ţine cont de aceste diferenţe majore, iar în contextul Republicii, mai mult ca sigur Moldova îşi va păstra setul de  valori, poate mult mai complete decît îl are acum.

   Impunerea  valorilor UE  privind cetăţeanul Republicii Moldova, ar trebui interpretate ca un atare  Modus Vivendi. Un aspect important privind accelerea respectării  acestor valori umane este că nici o societate nu se poate comporta bine în lipsa unui cod moral puternic, accentuat  şi  împărtăşit.  Într-o societate pluralistă,  nevoia de recunoaştere este resimţită acut şi dramatic în lumea globalizării şi a multiculturalismului contemportan. În calitatea noastră de oameni obişnuiţi, asistăm la globalizare ca fiinţe comprehensive realităţii dure că nu mai putem trăi în afara globalizării, aceasta avînd un sens profund ontologic. Din cauză că globalizarea înseamnă nu atît generalizarea unor condiţii de existenţă la scara multiculurală,  dar şi faptul că în lumea tehnologiilor informaţionale de astăzi tot mai multe lucruri se întîmplă fără a se ţine seama de distanţele geografice şi graniţele teritoriale. Într-o ipostază a fiinţării comprehensive, deschise onto-teologic, devenim mai receptivi la cultura recunoaşterii şi, implicit, de a gestiona mai bine problemele impunerii acestor valori în contextul multiculturalismului. După cum am menţionat, este nevoie de un atare Modus Vivendi, care introduce şi practica recunoaşterii celorlalţi. Binele omenesc fiind prea diversificat, nici un fel de viaţă nu poate fi cea mai bună pentru toată lumea. Trebuie să recunoaştem diferenţele în coordonatele încrederii în raţiunea umană universală, drepturilor naturale şi principiului utilităţii.

   Din perspectiva mea, concluzionînd mesajul acestui comunicat, cred că, pentru ca cetateanul RM sa fie văzut ca cetătean UE, este nevoie de cîteva atitudini la nivelul tuturor comunităţilor din cadrul UE, şi anume: o resemnare remanerată a diferenţei de dragul păcii;  o atitudine puţin pasivă manifestată printr-o indiferenţă benigmă faţă de diversitate; o recunoaştere că şi ceilalţi au drepturi;  o deshidere spre ceilalti, poate din curiozitate sau chiar respect; şi un entuziasm care priveşte diversitatea ca valoare. Cetăţeanul UE în contextul Republicii Moldova, este o acţiune ce ţine de prezent şi viitor. Influenţa acestora  avînd consecinţe positive descrise in rindurile anterioare. Noi, cei de aici, avem multe de progresat in domeniul Toleranţei, Democraţiei, Non-Discriminării, tocmai din acest considerent influenta cetăţenilor UE ar avea un impact pozitiv şi apreciabil, ajutîndu-ne totodată sa ne conservăm setul de valori şi să-l promovăm in Cadrul Familiei de Valori Europene.